Nu reușesc deloc să mai scriu ceva în weekend, asta pentru că mă duc la prea multe evenimente și întâlniri offline. Să nu mă înțelegi greșit, nu mă plâng, din contră, mă bucur că n-am timp să mă plictisesc.
Toată distracția a început de vineri, când cu greu am ajuns la concertul E.M.I.L., pentru că în mod evident, am avut de terminat niște treburi, până pe la 9 seara.
Partea cea mai amuzantă a serii respective a fost faptul că mi-am petrecut 2 ore pe terasa de la pizzeria New York. 🙂 În cele 2 ore am auzit 2 povești de care citesc, de obicei, în ziare sau văd, din întâmplare, la știri.
Prima dintre ele era a unui grup de etnici țiganezi. Ei s-au întâlnit la o țigară și un sprite cu avocata lor, o tipă masivă, crescută în cartier. Vroiau să îl scoată basma curată pe soțul uneia dintre femei, care se încurcase cu niște trafic de droguri și violență. Le-a explicat avocata pe îndelete ce trebuie să spună, că dacă e judecătorul ei, ia 2 ani cu suspendare, ca în filmele cu mafioți 😀
N-are rost să insist mai mult pe povestea asta, așa că citez doar concluzia: ”Și cât mă costă, cu totul, anchetă, proces, judecător? Ca să știu de la început cât am de plătit”, citat din țiganul șef.
A doua poveste s-a derulat imediat după ce au plecat mafioții din stânga mea. În dreapta mea s-au așezat niște tineri tipici din zonă – el ușor cocalar, ele 2 pisi, dintre care una cu mașină nouă, primită de la tata, că a intrat la facultate. A povestit ea cu zor cum se dă cu 180-200km/h cu mașina pe autostradă, cum și-a spart masca din față cu un cap de pisică(descrisă delicios, alături de o bucată de pizza mușcată din când în când). După ce a terminat cu pisica, tipa respectivă a dat un exemplu – două în care ea a scăpat de amendă cu pantalonii albi, mulați, deși mergea cu peste 120km/h în oraș, nu avea centură și nici nu semnalizase la ultima depășire. Polițaiul a și încercat să o ia în club în seara aia. Deci e bine să fii piți în ziua de azi 🙂
Cred că dacă mai stăteam 1-2 ore pe acolo, cine știe ce mai aflam, poate de o spargere în plan, de ce pești unde au fete, din astea de cartier. Recomand oricui are nevoie de inspirație să stea câteva ore la o terasă, să scrie, să asculte 🙂
Merită toți banii de consumație.
Dacă îți amintești de povești de genul ăsta, feel free to comment! 🙂
