Noaptea singurul mod de deplasare rapida prin București e desigur taxiul. Toata lumea il folosește, inclusiv eu. Atat de des incat devenisem neatent si mergeam pe premisa ca orice taxi cu brand ok si pret afisat ok este intradevar “ok”.
Ei, lucrurile nu stau chiar asa. Era sa ma ard de 2 ori in 4 zile.
Prima data am luat un taxi din Unirii, parcat ca toate celelalte, cu firma inscriptionata pe el. Ne-am urcat frumos si i-am zis destinatia – Piata Salajean. Cursa in mod normal costa cam 7-8 lei din Unirii pana la mine. Tipul asta, pe langa ca nu avea legitimatie sau autorizatie la vedere, avea un aparat de vai mama lui, lipit cu leucoplast si pus pe o carpa. Ne-am dat noi seama ca el contoriza cam la intamplare din 33 in 33 de bani. Oricum pana la destinatie ne-a taxat de vreo 11 lei. Cand ne-am dat jos, alta distractie, taxiul era autorizat in Cernica si ii expirase de ceva vreme dreptul de meserie.
A doua oara a fost aseara, cand, tot din Unirii, am luat un alt taxi de brand. Nu stiu de ce nu m-am uitat mai bine, dar tipul nu avea deloc aparat, ce sa mai zic de legitimatii, autorizatii. In loc de aparat avea, dupa spusele lui, “un trandafir fiscal”, care era un tradafir adevarat, pus in locul aparatului. Tipul a vazut repede ca m-am prins ca nu e pe bune si la prima oprire ne-am dat jos toti. Ne-a luat fix cat trebuie si l-am lasat in indolenta lui, poate poate o sa il ridice politia.
Concluzia zilei e ca trebuie sa te uiti la :
- Licenta ovala de pe lateral – din Bucuresti, valabila pana la o zi mai indepartata de ziua in care il iei
- Tariful
- Existenta aparatului de taxat – prins corect de bord
- Legitimatie cu nume, poza, carnet de conducere
- Autorizatie de taximetrie
- Tarif afisat inauntru
Bafta la taxiuri!
