Sunt un fin urmăritor al vieții politice și mă preocupă modul în care acțiunile cârmuitorilor se răsfâng asupra economiei țării. Problema e că, deși avem mult potențial, creșterea economică a fost omorâtă de fluctuația cursului de schimb din vară și investitorii s-au cam speriat, iar fără ei, zice și Mugur Isărescu, nu putem crește. Mai mult, dacă la stat nu te aștepți să ai creșteri, nici măcar la privat nu au mai crescut salariile anul ăsta, deci vom încasa o pierdere de 5%, cam cât e și rata inflației + pierdere pe cursul de schimb de cam 7%. Colac peste pupăză, s-au oprit și fondurile europene.
E vreme numai bună de luat decizii. Vă las cu relatarea lui Sergiu. Poze vedeți pe alte bloguri.
Grație absenței fratelui meu, ieri seară am avut ocazia să particip la întâlnirea ARD (Alianța România Dreaptă) cu bloggerii, la o discuție de cunoaștere și la o dezbatere a programului de guvernare a acestei alianțe. Pentru cei care nu știu ce e ARD, este o alianță politică formată din PDL (condus de Vasile Blaga), Forța Civică (condusă de Mihai Răzvan Ungureanu), Noua Republică (condusă de Mihail Neamțu) și PNȚCD (condus de Aurelian Pavelescu), principala alternativă pentru USL la alegerile ce urmează.
Am așteptat să treacă ceva timp înainte să scriu cu ce am rămas de la această întâlnire, tocmai pentru a putea trece peste impresiile de moment și să reușesc să mă concentrez, sper eu, pe esența discuțiilor și a discursurilor din seara trecută. Nu voi prezenta un desfășurător al evenimentului și nici nu mă voi concentra pe persoane, ci mai degrabă pe idei.
Programul de guvernare ce ne aștepta pe scaune, intitulat ”Repornește România”, pare să fie în primul rând orientat către susținerea sectorului privat. ARD va reduce cota unică de impozitare la 12%, va reduce contribuțiile sociale plătite de angajator cu 5%, acestea sunt măsurile principale propuse, pe lângă simplificarea accesului pe piață, reducerea birocrației și altele care pot fi extrase din stufosul program. Explicațiile nu întârzie, în principal, din partea lui Adrian Videanu. O cotă unică redusă la acest nivel va avea efecte multiple, va atrage investitori și va stimula crearea de locuri de muncă și în același timp va lăsa mai mulți bani în buzunarele oamenilor, lucru care va stimula consumul, prin care se introduc alți bani în economie (și în buget) care altfel ar fi fost blocați în acel 4% care se taie. Reducerea contribuției la angajator are motivații evidente, avem cel mai mare cost cu forța de muncă din UE (cu mult peste cel al bulgarilor) dar nu avem o productivitate crescută care să justifice sau să contrabalanseze un asemenea cost.
În contradicție cu orientarea către angajator, se propune creșterea salariului minim la 850 de lei din 2013 și la 1000 de lei din 2015. O asemenea măsură poate descuraja angajarea, crearea de locuri de muncă, ce se stimulează prin reducerea contribuției și a cotei unice, dar ni se spune că, din nou, este un raționament în spate, se scot la ”lumină” angajații care au în acte salariul minim dar de fapt primesc mai mult, se aduc mai mulți bani la buget și se crește consumul plus veniturile celor mai vulnerabili. Cu măsura asta, personal, nu sunt de acord, cel puțin până când stimularea sectorului privat nu ar începe să dea rezultate. Ni se spune că cifrele nu au fost alese aleator, ci prin modele economice și calcule, se lucrează la ele de mult timp și cu mulți oameni. Oare?
Un alt punct important, deși discutat în treacăt, este TVA-ul. Se va face o scădere a TVA-ului? Ni se spune că nu, nici măcar o scădere diferențiată. Au și un motiv, returnarea parțială pentru alimente de bază (cum propune USL) s-ar simți la vânzători, nu la producători, iar consumatorii nu ar resimți cine știe ce efect.
E adresat, nesatisfăcător, un alt impediment în calea dezvoltării, anume infrastructura. Programul lor prevede continuarea programelor existente, nu se fac promisiuni de kilometri construiți. Se vorbește în trecere și despre măsuri pentru creșterea competitivității, a calității educației și a unei orientări către piețe din afara Uniunii Europene, se menționează țările arabe, Africa de Nord, China, Federația Rusă.
Totuși… pentru a putea aplica politicile, trebuie să fii la guvernare. Vasile Blaga ne spune că țintesc la un minim de 30%, acesta ar fi pragul care le-ar permite să formeze Guvernul, aflăm că se gândesc la o alianță cu PNL (cel mai probabil aripa anti-Antonescu), iar UDMR este un ”aliat natural”. Vasile Blaga previzionează că dacă USL nu ia majoritatea, se rupe. Cu toate acestea, discuția relevă câteva probleme din acest punct de vedere.
Una dintre ele se situează pe direcția ”noi nu vă cunoaștem, voi nu ne cunoașteți”. E nevoie de o mai bună comunicare cu electoratul și în același timp se speră la o comunicare mai bună din partea elecoratului către candidați. Aici cei de la ARD mizează inclusiv pe bloggeri pentru a le rostogoli mesajul, invocând blocajul mediatic la care sunt supuși prin acapararea a ”patru cincimi din media” de către adversarii politici. Vocile din sală spun că oamenii au nevoie să audă măsuri concrete, ce va face ARD pentru oameni, nu doar de cifre și numere. Cei de la ARD invocă din nou cifrele ca măsuri concrete. Au nevoie să explice mai bine ceea ce vor să facă, pentru ca oamenii să înțeleagă. Se ridică, din partea unei bloggerițe de dreapta, problema înființării unei televiziuni de partid pentru a lupta cu blocajul mediatic. Aflăm că o idée asemănătoare a avut si Monica Macovei cu câțiva ani în urmă, însă din lipsă de fonduri și din cauză că nici ziarele de partid nu funcționează la noi, s-a renunțat la idée.
Cei din sală ridică problema leadership-ului. Are ARD un lider charismatic în spatele căruia să ralieze oamenii? Se invocă Traian Băsescu și rolul lui din trecut. Mai în glumă ni se spune că ARD are 4 lideri charismatici. Mai în serios, ei nu mizeaza pe un singur lider, pe un candidat la funcția de prim-ministru, pentru a nu atrage tot tirul politic asupra lui și pentru a se putea concentra asupra programului și nu asupra persoanei. Cei de la ARD spun că vor să învingă prin rațiune, nu prin sentiment. Ni se spune că de data aceasta nu fac promisiuni electorale pe care nu le pot îndeplini, ci propuneri calculate.
Impresia mea este că, deși subiectele de discuție au fost variate și ca tematică, dar și ca ordine, incepând cu economie, imagine, amprenta lui Traian Băsescu, comunicare, infrastructură, competitivitate, leadership, încredere, esența se poate reduce la două aspecte, politici și politică, care sunt, practic, cele două dimensiuni ale guvernării.
Din fericire, cei de la ARD par să se fi concentrat asupra politicilor și nu asupra politicii. Din păcate, cei de la ARD par să se fi concentrat asupra politicilor și nu asupra politicii. Ei mizează pe o alegere rațională din partea electoratului, ca fiecare om să se gândească la ce probleme sunt, care ar fi soluțiile pentru aceste problem iar apoi să analizeze propunerile de program din partea partidelor sau alianțelor care candidează. Însă pe ce se bazează mai mult oamenii când merg la vot, pe rațiune sau pe sentiment? Nu spun că programul de guvernare al celor de la ARD este cel mai bun sau că este perfect, însă este un program de guvernare, de aceea merita, trebuie, supus dezbaterii. O asemenea abordare a alegerilor din partea oamenilor ar fi cu siguranță mult mai constructivă decât un vot la ”sentiment”. Politicile apelează la rațiune în timp ce politica (cel puțin la noi) apelează la sentiment. Iar principalul atuu al rațiunii în fața sentimentului este capacitatea de a fi supus dialogului si dezbaterii.
De aceea, propun ca in acest episod electoral, cu finalul pe 9 decembrie, să facem cu toții apel la rațiune și să dezbatem cât se poate de serios și în profunzime programele electorale ale candidaților, altfel nu văd ce motive vom avea să ne plângem după alegeri dacă măsurile luate nu merg.
(sursa foto)
