Category: Online Training

Online făcut inhouse vs. Online făcut prin agenție

Discuția nu e nouă, e dilema oricărui șef/patron/antreprenor și se extinde asupra întregului aparat de comunicare al companiei. În mod evident, nu ai cum să nu ai cel puțin un om care se ocupă de compartimentul ăsta, specializat, dar de aici până la a avea un departament întreg vs. o agenție dedicată e drum lung.

Cel puțin un angajat in-house

Agențiile nu și-au făcut niciodată singure treaba. Dacă nu există un om intern, rareori o campanie atinge potențialul maxim de reach, ROI, engagement sau orice alt obiectiv agreat cu agenția. Cu toate astea, nu e vorba de incompetență, lene sau alte vicii de genul ăsta, ci de acel element intern pe care îl aduce omul care cunoaște produsul, brandul și cultura companiei mai bine decât orice account manager sau consultant al agenției.

Deci dacă vrei performanță maximă, ține cel puțin un om pe comunicare (da, inclusiv pe online).

In-house vs. Agenție – Avantaje și dezavantaje

Dincolo de listele de mai sus, provenite atât din experiența mea, cât și din sursele 1, 2, 3, 4, cel mai important e ca fiecare companie să își facă propria analiză cost-beneficiu și să decidă mixul potrivit de oameni pentru comunicare (fie ea și doar online). Nu există rețeta perfectă.

Lista e deschisă, așa că aștept și experiențele voastre.

Cum fac un infografic?

Cu grijă și cu multe date, ar spune unii. Prima condiție pentru orice infografic este să ai datele la îndemână, să le prelucrezi și să creezi un concept. A doua e să știi să desenezi/să îmbini culorile și elementele vizuale, pentru că altfel iese doar o treabă de mântuială.

Dacă pentru prima parte nu prea există înlocuitori și facilitatori (în afară de Excel și Google Search), pentru a doua există multe tool-uri online cu care poți să te joci. Dintre uneltele date de SEOMoz, aș putea să aleg: Infogr.am, Visua.ly și TimelineJS, ale căror rezultate le puteți vedea aici(timeline interactiv) și aici(sample de infografic).

Update: mai multe informații despre conținut sunt și aici.

Update 2: Colecția mea de infografice

Conversion tracking prin Facebook Ads => măsurarea RO-ului

Astăzi oficialii Facebook au anunțat că profiturile pe ultimul quarter au scăzut drastic din cauza creșterii costurilor de dezvoltare pentru noile feature-uri.

Tot astăzi, un blog de social media de la noi, aparținând unei agenții mișto, scrie despre măsurarea ROI-ului campaniilor de ad-uri pe Facebook.  După ce am citit descrierea lor, nu pot să nu admit faptul că seamănă remarcabil de bine cu ceea ce face Google de ani de zile prin mixul Adsense – Analytics. Nu-i rău să copiezi ceea ce face cea mai bine văzută companie de media din lume, nu-i așa?

Poate reușesc să ajungă cumva pe bursă la un preț mai sus decât maximul din ziua IPO-ului. Doar au la dispoziție o bază de date de peste 1 miliard de oameni și un Graph Search care abia începe să se arate.

Strategia online – relații versus experiență

N-am mai scris de multicel un articol despre modul în care construiești o strategie de comunicare online. Lucruri fundamentale nu s-au schimbat din anii trecuți, însă contează din ce în ce mai mult adordările pe care le alege un director de strategie/manager/director de marketing sau PR, comparativ cu rezultatele pe care se așteaptă să le obțină. Da, iar vorbesc de rezultate de business (acel ROI, nu de reach, număr de articole sau mai știu eu ce metrics numai bune de luat ochiul clientului).

1. Concentrarea pe managementul relațiilor

Jay Baer construiește un sistem de 8 pași (puteau să fie 5, puteau să fie la fel de bine și 20) până la o campanie de comunicare în social media, pași care pot fi extinși, ca filozifie de concepție, la nivelul întregii strategii de comunicare online. El vorbește de managementul relațiilor și încurajarea coagulării comunității în jurul ideii și brandului, cu obiectiv final – loializarea și crearea de endorseri – dacă țineți minte, maximizarea acelui Net Promoter Score. Evident, toate astea înseamnă intrări mai mari de bani în firmă și o imagine externă mult mai bună.

2. Gândirea experiențelor utilizatorilor

Ana Andjelic vorbește de o concentrare pe experiența utilizatorilor/clienților/vizitatorilor pe canalele de comunicare ale companiei, de țeserea unei povești și facilitarea unei cunoașteri și conectări cât mai complete cu brandul și valorile lui. Mă simt mai apropiat de genul ăsta de abordare, o încurajez și o pun în aplicare de fiecare dată când lucrez la un plan de campanie. Ce vreau să simtă, să vadă și cu ce vreau să rămână vizitatorul pe site? Dar pe pagina de Facebook? Dar pe Twitter? Dar pe Instagram? Sau pe blog? Cât de ușor ajunge să cumpere produsul, dacă se hotărăște să facă asta? Am destule puncte de contact? E suficient de ușor să afle tot ce are nevoie pentru decizia de cumpărare?

Evident, și aici trebuie să ne concentrăm pe ROI (crearea imaginii externe îmbunătățite și facilitarea de intrări suplimentare de cash în firmă), ca rezultat al experiențelor utilizatorului.

Părerea mea este că mixul celor două abordări, în ordine inversă, dă rezultatele cele mai bune. Un bun strateg de comunicare trebuie să ia în considerare atât experiența de utilizare a canalelor pe care le are la dispoziție, cât și managementul relațiilor cu cei pe care i-a avut în gazdă pe platformele lui.

(sursa foto)

ROI-ul excursiilor cu bloggeri

Dragă client de servicii de comunicare online/social media,

Nu știu dacă agenția sau consultantul tău ți-a spus asta, dar fiecare campanie online pe care o faci trebuie să aibă o contribuție la Return On Investment-ul rezultat din eforturile și bugetele de comunicare alocate de către firma ta.

Mai mult, el/ea trebuie să îți spună cum se cuantifică această investiție, cum se măsoară, atât prin instrumente interne, cât și prin cele externe. Dacă nu ai mecanisme interne de măsurare, trebuie să te ajute să le implementezi (extra cost, evident, dar necesar și util pe viitor – do it once, use it forever).

După ce a făcut toate astea, trebuie să te ajute să maximizezi investiția pe care ai făcut-o în acea activitate. O să iau drept exemplu o excursie cu bloggeri, așa cum am scris și în titlu, fiind cel mai hulit exemplu în diverse cercuri non-blogosferice.

Exemplu: Se dă o excursie cu bloggeri – la munte, la mare, în Austria, unde o fi. Practic compania/companiile organizatoare plătesc cazare, transport, masă, minibar + cel puțin o experiență mișto acolo unde îi duc și primesc cel puțin X articole de la bloggerii respectivi.

Probabil că majoritatea campaniilor se opresc aici. Eu sunt de părere că nu ar trebui să fie așa.

Ce mi se pare că lipsește:

1. O legătură directă cu business-ul omului care a dat banii. De exemplu:

Câți clienți au venit la hotelul X ca urmare a campaniei?

Câți au venit în magazin pentru că au auzit de produsul Y de la bloggerii din excursie?

Câți au intrat în showroom-ul brandului Z de mașini ca urmare a campaniei respective?

2. O utilizare creativă a materialelor rezultate din excursia cu bloggeri. De exemplu:

Ce a făcut agenția/clientul cu pozele și filmările?

Care a fost ROI-ul acestor activități?

Știu, sunt un scâțar, n-am mai fost invitat în excursii, mă pierd în detalii. Totuși, la final de an, când se trag liniile în companiile X, Y și Z, s-ar putea să nu mai bage bani niciodată în bloguri, dacă nu le este evident ce beneficiu (de business, nu reach/articole sau mai știu eu ce) au avut ca urmare a investițiilor.

Pentru detalii, folosiți cu încredere pagina de Contact, ofer consultanță pe tema asta.

 

Fă social media, dar fă-o cu cap

Scrie și Raluca azi despre ce ar trebui și n-ar trebui să faci pe o pagină de Facebook. De acord cu majoritatea punctelor de la ea, mai mult le-aș completa cu câteva idei și de la Chris Brogan, care zicea tot azi că orice publici pe net trebuie să aibă ceva legătură cu business-ul tău, altfel scrii doar de amorul artei (sau al like-urilor).

Dar, în primul rând, dacă te hotărăști să intri în social media, atunci fă măcar un mic studiu printre clienții tăi, întreabă-i pe unde stau zilnic online, ce fac, ca să nu investești mii de euro în ad-uri pe care nu le vor vedea niciodată cei care ar trebui să cumpere de la tine.

(sursa foto)

Citire rapidă: esențială pentru web 2.0

Dacă tot am început anul cu predicții, ar trebui să mă ating un pic și de capitalul uman al internetului, cei cu care facem campanii, cei care ne citesc blogurile, ne dau like-uri, tweeturi și mai știu eu ce. Adică voi, deci și tu.

Problema: viteza cu care produce internetul conținut a crescut în ultimii ani exponențial și va continua să crească, pe măsură ce adăugăm noi și noi utilizatori, noi și noi rețele sociale.

Soluția: internautul își dezvoltă fie un sistem foarte bun de filtrare, fie o depridere de citire rapidă a mesajelor ce curg în fiecare zi prin fața lui. Dacă ignoră fluxul are doar de pierdut, în materie de informații/senzații/oferte/idei.

În mod normal, aici ar fi intrat o serie de recomandări pentru cursuri de citire rapidă, cărți de dezvoltare personală care te învață cum să citești mai repede ș.a.m.d.

Dar nu, eu o să vă zic din propria mea experiență, pe gratis.

Cititul rapid nu a fost o chestiune care să mă preocupe activ, în mod normal, însă când am un pic timp de gândire extra mai stau și analizez puțin metoda prin care parcurg textele cu viteză mare. Unii ar zice că e un skill pe care îl dezvolți în facultate, în sesiune. Nu-s de acord. Se poate dezvolta și în alte condiții, mai puțin stresante, printr-un efort conștient de prelucrare.

În mod normal, un om citește mai încet pentru că își povestește sie-și cartea/textul în minte (vezi foto). Creierul are nevoie de mai mult timp să traducă simbolurile în cuvinte, după care transformă cuvintele în reprezentări mentale. Cititul rapid presupune scurt-circuitarea procesului ăsta prin următorul exercițiu:

În loc să citești cuvântul în minte, scanează fraza și imaginează-ți înțelesul ei, încărcătura emoțională pe care o transmite.

Acum fă treaba asta cu un paragraf. Apoi cu o carte. Apoi cu mai multe cărți. În paralele, fă asta cu articole pe internet, cu bloguri, cu site-uri, cu știri. O să fii mult mai informat, folosind mai puțin timp pentru fiecare element scanat.

Nimic mai simplu. Nu-ți trebuie exerciții complicate, cărți sau cursuri scumpe, ci doar un pic de voință și exercițiu.

(sursa foto)

Întrebările și sfaturile gratuite

În general, nu mă dau înapoi de la a da sfaturi și soluții oricui mă întreabă. Îmi place să contribui cu perspectiva mea asupra unei probleme la care omul cu întrebarea a considerat că aș avea competența să răspund. Nu contează dacă nu ne cunoaștem foarte bine sau ne știm de o viață. Nu numai că îmi dă acel ”warm, fuzzy feeling inside”, ci mă ajută să îmi exersez gândirea pentru treburile pe care le am în propria mea ogradă profesională, așa că e win-win.

Și mai pot să câștig un prieten, dacă e cazul.

(sursa foto)

Problema e că uneori, atunci când dai un deget, te poți trezi că ți se ia toată mâna. Înțeleg când vine cineva la mine pentru o problemă, un capăt, un început, însă atunci când ai pretenția să îți zic, pe gratis, exact ce ai de făcut pentru ca afacerea ta să meargă, atunci începem să avem câteva divergențe:

  1. Ideile bune costă mult, pentru că sunt bazate pe experiență, care e construită cu timp și efort
  2. Soluțiile trebuie ajustate din mers, ceea ce costă timp, deci bani și e deja consultanță

Ei, ca să evitați problemele de mai sus și să păstrați o relație bună cu cel de la care aveți nevoie de sfaturi și idei, recomand să nu ignorați chestiunile de mai jos. Sunt valabile nu doar pentru mine, ci și pentru majoritatea celor cu care ați interacționat și veți interacționa:

  • Nimeni nu îți datorează nimic, așa că act like it. Șantajul emoțional sau insistența nu aduce rezultate bune.
  • Vino cu mintea deschisă. Nu fii defensiv. Nimeni nu o să stea să se certe cu tine și să încerce să te convingă că n-ai dreptate, dacă tu vii setat pe o idee fixă. Ne pierdem amândoi timpul.
  • Dă cât mai multe detalii despre problemă. Dacă vrei o discuție deschisă, trebuie să faci primul pas.
  • Spune mulțumesc
  • Fă ceva cu informațiile sau ideile. Dacă nu faci nimic cu ele, s-ar putea ca omul cu care ai vorbit să se simtă inutil și să nu te mai ajute cu aceeași tragere de inimă data viitoare.
  • Fă followup, să vadă omul cu care te-ai întâlnit că ai făcut ceva cu informațiile (sau nu).

Cam asta aveam de zis pe subiect. De acord? Comentarii? Plângeri?

Cum arata ideile castigatoare

Fie că vorbim de un pitch, de un interviu pentru un job sau o candidatură pentru o bursă la universitate, există două tipuri de idei – cele sclipitoare și mare masă. Dacă marea masă are unori șanse să câștige, fiind susținută de rezultate anterioare, recomandări sau chimie, ideile sclipitoare câștigă ÎNTOTDEAUNA (evident, când jocul este unul corect, iar ideea a fost construită pe reguli cunoscute și acceptate).

Diferența pe care o aduce ideea câștigătoare este factorul aberant, disruptiv. Pune în asociere elemente pe care un specialist obișnuit le-ar fi clasat drept incompatibile, de neconceput sau aberante. O idee câștigătoare șochează, surprinde, generează AHA-uri și ”cum de nu m-am gândit în felul ăsta”-uri, nu e doar logică, nu pare doar bună și atât. Bun, toate lucrurile astea sunt destul de clare. Problema apare când trebuie să compui o astfel de idee.

Experiența (mea și a altora, de la care am învățat) arată că există două direcții generatoare de soluții (de comunicare): utilitate și divertisment. Atenție, frumusețea întregului proces stă în interconectarea lor și alăturarea neverosimilă de utilitate acolo unde mulți ar fi zis că trebuie mers pe divertisment și vice-versa, respectând brieful, sarcina, cerința.

Proba finală a oricărei idei sclipitoare este simplitatea aparentă – o idee bună poate fi explicată în câteva minute. Una mediocră cere prezentări de zeci de minute, dacă nu ore, cu justificări peste justificări. Ideea bună e autojustificativă, atât în fața creatorului, cât și în fața ”clientului”.

Se apropie finalul de an, așa că vă urez baftă la pitchuri 🙂

(sursa foto)

 

Majoritatea start-up-urilor au nevoie de comunicare si branding

Asta am observat, cât timp m-am mai învârtit pe lângă companii în dezvoltare (ca să nu le zic la început). Numitorul comun a fost de o lipsă/prioritate redusă a activității de comunicare și branding ”corporate”. Pur și simplu, lăsau treaba asta pe ultimul loc – logo, site, mesaje de  brand, un pic de self promo, un pic de PR – și nu creșteau așa de repede pe cât ar fi putut.

Ceea ce urmează mai jos aplică mai ales la start-up-urile de online, care ar trebui să fie cu atât mai atente la prezența lor digitală.

De pe mail aflu că luni, 15 Octombrie, la Venture Mentoring vine cineva care știe multe despre identitate de brand și poziționare, importanța branding-ului de produs și de companie sau conturarea unui brand personal și vrea să împărtășească participanților câteva tips & tricks. E vorba de Iuliana Butuc-Cerchez, Corporate Affairs Officer în cadrul GECAD Group, om cu 8 ani în comunicare și branding pentru companii tehnologice, de ecommerce și servicii financiare, dar și branding personal. Înâlnirea o să aibă loc la HUB Bucharest, începând cu ora 15.00.

Dacă vrei să participi, te înscrii pe www.ventureconnect.ro (biletul de participare = 150 RON).

Până acum, 80 de companii au participat în cadrul întâlnirilor Venture Mentoring conduse de Radu Georgescu (Chairman GECAD Group), Ana Maria Andronic (Senior Associate al casei de avocatură Biriș Goran), Marius Ghenea (Președinte FIT Distribution și business angel), Dragoș Rouă (antreprenor online) și Peter Barta (Directorul Fundației Post Privatizare). Până la finalul anului mai sunt programate alte patru întâlniri.

Hai să vedem niște start-up-uri interesante anul ăsta.